SCONCS

Sconcsul (Mephitis mephitis) este un animal foarte cunoscut din cauza mirosului urat si puternic pe care il elimina atunci cand se simte amenintat. Acest miros este eliminat de glandele existente in jurul cozii. 

Culoarea blanii sconcsului variaza de la tipicul negru cu alb pana la gri, crem si chiar maro. Cu toate acestea, toate speciile au dungi, indiferent de culoare. Lungimea medie a unui sconcs este cuprinsa intre 40 si 70 centimetri si cantareste cat o pisica domestica. 

Sconcsul (Mephitis mephitis) este un animal solitar si sta impreuna cu alti sconcsi doar in perioada de imperechere. In regiunile mai reci, s-a observat ca sconcsul de adaposteste in vizine pentru a-si pastra caldura corpului constanta.

Sconcsul are un excelent simt al mirosului si auzului, insa este cunoscut pentru faptul ca nu vede bine si vede doar obiectele clare se afla in fata acestuia. Dupa avansarea tehnologiei si marirea numarului de masini, a inceput ca cresca numarul de sconcsi calcati de acestea, deoarece nu vad cand o masina se indreapta spre ei doar cand este prea tarziu. 

 

Sconcsul vaneaza insecte, pasari mici si mamifere. De asemenea, mai mananca fructe de padure, radacini, iarba si fungi pentru a-si completa hrana. Insectele reprezinta 70 % din dieta sconcsului. Acesta de multe ori ataca cuiburile coloniilor de furnici sau albine.

In lume exista 11 specii de sconcsi  si majoritatea traiesc pe continentul american. Doua dintre aceste specii de sconcsi se gasesc in Idonezia si Filipine.

Sconcsul (Mephitis mephitis) prefera zonele deschise ca padurile, campiile si terenurile agricole. De obicei, nu poate fi gasit mai departe de trei kilometri fata de o sursa de apa. Poate fi, de asemenea, gasit in zonele suburbane datorita abundentei de cladiri ce ii asigura adapost. 

Puii de sconcs se nasc complet fara dinti si orbi, iar ochii se deschid abia la cateva saptamani de viata. Nu sunt capabili de a elimina mirosul neplacut imediat de la nastere, insa aceasta abilitate apare chiar inainte de a i se deschide ochii, la cateva saptamani.

Femela sconcs da nastere la aproximativ 6 pui in luna mai, dupa o perioada de gestatie de cateva luni. Aceasta sapa o vizuina in pamant unde da nastere puilor sai. Pui vor ramane alaturi de mama pana la varsta de un an, cand vor fi suficient de maturi pentru a se imperechea. 

 

Sconcsul (Mephitis mephitis) are cea mai cunoscuta metoda de aparare, mecanismul de imprastiere al mirosului puternic si neplacut. Acesta apeleaza la sistemul sau de aparare doar cand este speriat de moarte. Poate imprastia cu miros chiar si o persoana care se afla la 2-3 metri distanta de el. Mirosul de sconcs cauzeaza greata si arsuri ale ochilor si cavitatilor nazale. Din cauza mirosului, rareori un sconcs este pradat de alte mamifere, insa cu toate acestea este mancat de pasari ca bufnitele si soimul. Cu toate acestea, aproape 90% dintre sconcsi mor in prima iarna din viata lor. In captivitate pot trai chiar si 15 ani.

Un alt lucru interesant despre sconcs (Mephitis mephitis) este faptul ca unii oameni il pastreaza ca animal de companie, insa acest lucru este ilegal, deoarece acesta poate transmite rabia.